Nepotul său Henric al II-lea, Prinț de Condé, a moștenit Ducatul de Montmorency de lângă Paris în 1633, iar în 1689 Ducatul de Montmorency a fost redenumit Ducat de Enghien pentru fiul său Ludovic al II-lea, Prinț de Condé. Titlul de Duce de Enghien a fost folosit ulterior ca titlu de curtoazie pentru fiul cel mare al Prințului de Condé.
- 1689-1709: Henri I, Duce de Enghien (1643-1709)
- 1709-1710: Louis I, Duce de Enghien (1668-1710)
- 1710-1740: Ludovic al II-lea Henri, Duce de Enghien (1692-1740)
- 1740-1818: Ludovic al III-lea Iosif, Duce de Enghien (1736-1818)
- 18-1830: Louis IV Henri, Duce de Enghien (1756-1830)
Cel mai adesea se referă la Louis-Antoine-Henri de Bourbon-Condé, duce de Enghien (1772-1804), fiul lui Ludovic Henric al II-lea, a cărui execuție pe baza unor acuzații false în 1804, în timpul Consulatului francez, a îndepărtat orice speranță de reconciliere între Napoleon Bonaparte și Casa de Bourbon. Ducele a fost executat în șanțul Castelului de Vincennes.
La moartea ultimului duce, în 1830, titlul a trecut la Ludovic Filip al III-lea, Duce de Orléans, un stră-strănepot al lui Ludovic I, Duce de Enghien pe linie feminină. El devenise rege al Franței ca Ludovic Filip I cu o lună mai devreme.
  |
Acest articol legat de istoria Franței este un stub. Puteți ajuta Wikipedia extinzându-l. |