Ilya Ivanovici Ivanov, (n. 1 aug. 1870, Shigry, Kursk guberniya , Rusia – decedat la 20 martie 1932, Alma-Ata, R.S.S. Kazahă), biolog sovietic care a dezvoltat o metodă de inseminare artificială a animalelor domestice.
În 1898 Ivanov a înființat la Moscova mai multe laboratoare zoologice unde a studiat structura și procesele vitale ale organelor sexuale ale animalelor de fermă, inclusiv secrețiile glandelor sexuale accesorii în timpul fecundării. Din observațiile sale a concluzionat că singura condiție necesară pentru impregnare este unirea spermatozoizilor cu ovulul și că spermatozoizii își păstrează motilitatea și potența pentru o anumită perioadă de timp dacă sunt păstrați în mod corespunzător. Ivanov a reușit să dezvolte tehnici de obținere, conservare și dezinfectare a materialului seminal, pe lângă faptul că a conceput o procedură de inseminare artificială care putea fi folosită pentru toate tipurile de animale.
În 1901, Ivanov a fondat primul centru din lume pentru impregnarea artificială a cailor în satul Dolgoe, guberniul Orlovskaia. El a procedat la experimentarea hibridării interspecii, încrucișând animale domestice cu varietăți sălbatice prin intermediul inseminării artificiale. Scopul său era de a produce hibrizi utilizabili în scopuri comerciale și de a dezvolta noi rase mai rezistente la boli și mai adaptabile la iernile aspre din Rusia. El a produs, de exemplu, un hibrid de cal domestic prin încrucișarea unei zebre cu calul lui Przewalski (Equus caballus przewalskii), singurul cal sălbatic adevărat care mai există. De asemenea, a încercat să păstreze anumite specii de animale sălbatice pe cale de dispariție, cum ar fi wisent (bizonul european).
.