Una dintre cele mai faimoase rugăciuni dintre Isus și Tatăl Său, Dumnezeu, este consemnată în Ioan capitolul 17. Deși formularea diferă ușor față de relatările scrise în alte evanghelii, tema generală este consecventă: Inima lui Isus este îngreunată de încercarea pe care urmează să o îndure, precum și de încercările și necazurile care se vor abate asupra urmașilor Săi după aceea.
| „Luca | Ioan | Acte” |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
| 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 |
| 21 |
” Toate cărțile din Biblie”
Glorificându-L pe Dumnezeu
Isus își începe rugămintea, așa cum a demonstrat în rugăciune, glorificându-L pe Tatăl. El afirmă că tot ceea ce I-a fost dat să facă este împlinit așa cum a fost cerut. El își exprimă dorința de a lua parte la părtășia de glorie cu Tatăl Său.
Rugăciune pentru ucenici
Iubirea lui Isus pentru urmașii Săi nu este niciodată mai evidentă decât în acest pasaj în care El Îi cere cu fervoare Tatălui să vegheze asupra lor, deoarece ei vor fi însărcinați să continue lucrarea pe care El a început-o. Mai mult decât atât, Isus știa că ei vor face acest lucru într-o lume care nu va fi deosebit de receptivă la mesajul lor și care, uneori, va fi chiar de-a dreptul ostilă față de ei.
El a înțeles provocările cu care se vor confrunta ucenicii trăind în lume fără a fi de fapt lumești. El i-a cerut sincer Tatălui să-i protejeze și să-l țină departe pe „cel rău”.
Rugăciune pentru viitorii credincioși
Isus își încheie rugăciunea rugându-se pentru cei care vor ajunge să creadă în El prin cuvintele urmașilor Săi după ce El va fi plecat. Obiectivul principal al acestei părți a rugăciunii lui Isus este ca unitatea din partea credincioșilor să reflecte unitatea lui Isus cu Tatăl Său.
Ce prăpastie abruptă care există între Dumnezeu și necredincioși este ilustrată emoțional, deoarece aproape că se poate auzi modul sfâșietor în care Isus tânjește ca omenirea să-L cunoască pe Dumnezeu așa cum Îl cunoaște El pe Dumnezeu. Întrucât mulți s-au întrebat cum ar fi putut Isus să suporte bătăile și agonia răstignirii în numele celor care nici măcar nu credeau în El, poate că versetele 20-26 ar servi pentru a oferi aceste răspunsuri. Pur și simplu era atât de important pentru El.
„Capitolul anteriorCapitolul următor”
Ioan 17 (King James Version)
1 Aceste cuvinte le-a rostit Isus și, ridicându-Și ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul; proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine:
2 după cum I-ai dat putere peste toată făptura, ca să dea viață veșnică tuturor celor pe care i-ai dat.
3 Și aceasta este viața veșnică, ca să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis.
4 Te-am proslăvit pe pământ; am isprăvit lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac.
5 Și acum, Tată, proslăvește-mă Tu însuți cu slava pe care am avut-o cu Tine înainte de a fi lumea.
6 Am vestit numele Tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume: ai Tăi au fost și Tu m-ai dat pe mine; și ei au păzit cuvântul Tău.
7 Acum ei au cunoscut că toate lucrurile pe care mi le-ai dat sunt de la Tine.
8 Căci le-am dat cuvintele pe care mi le-ai dat; și ei le-au primit și au cunoscut cu siguranță că am ieșit de la Tine și au crezut că Tu m-ai trimis.
9 Mă rog pentru ei: Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, căci ei sunt ai Tăi.
10 Și toți ai Mei sunt ai Tăi și ai Tăi sunt ai Mei; și Eu sunt slăvit în ei.
11 Și acum Eu nu mai sunt în lume, dar aceștia sunt în lume și vin la Tine. Tată sfânt, păzește prin numele Tău pe cei pe care mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem noi.
12 Cât am fost cu ei în lume, i-am păzit în numele Tău; pe cei pe care mi i-ai dat i-am păzit și niciunul dintre ei nu s-a pierdut, decât fiul pierzării, pentru ca să se împlinească Scriptura.
13 Și acum vin la Tine; și aceste lucruri le spun în lume, pentru ca ei să aibă bucuria mea împlinită în ei înșiși.
14 Le-am dat cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume.
15 Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de rău.
16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17 Sfințește-i prin adevărul Tău: cuvântul Tău este adevărul.
18 Cum M-ai trimis în lume, așa i-am trimis și Eu în lume.
19 Și pentru ei Mă sfințesc pe Mine însumi, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.
20 Și nu mă rog numai pentru aceștia, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor;
21 pentru ca toți să fie una, precum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine, așa și ei să fie una în noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22 Și slava pe care Mi-ai dat-o Tu le-am dat-o lor; pentru ca ei să fie una, așa cum și noi suntem una:
23 Eu în ei și Tu în mine, pentru ca ei să fie desăvârșiți într-o singură ființă; și pentru ca lumea să știe că Tu M-ai trimis pe Mine și că i-ai iubit pe ei, cum M-ai iubit pe Mine.
24 Tată, vreau ca și ei, pe care Mi i-ai dat, să fie cu Mine acolo unde sunt Eu, ca să vadă slava Mea, pe care Mi-ai dat-o; căci Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25 Tată neprihănit, lumea nu Te-a cunoscut pe Tine, dar Eu Te-am cunoscut pe Tine și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
26 Și le-am vestit numele Tău și îl voi vesti, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.
„Capitolul precedentCapitolul următor”