La 2 ianuarie 1958, guvernatorul Abraham Ribicoff a deschis oficial circulația pe Connecticut Turnpike – astăzi Governor John Davis Lodge Turnpike. Zece luni mai târziu, ultimii cinci kilometri, inclusiv podurile peste râurile Mianus și Byram, au fost inaugurați, conectând zona Stamford la autostrada New England Thruway. La momentul construcției, Connecticut Turnpike era cea mai lungă autostradă urbană din țară.
Din perioada colonială, Boston Post Road a servit ca principală rută terestră care lega New York de Boston. Cu toate acestea, schimbările în domeniul transporturilor și presiunile exercitate de cerințele unui trafic mai modern au necesitat construirea unei noi rute de călătorie. În 1954, legislativul statului Connecticut a autorizat construcția unei autostrăzi lungi de 129 de mile, „Greenwich-Killingly Expressway”, pentru a lega New York de Rhode Island. Această nouă rută urma să meargă spre est de-a lungul Long Island Sound, de la Greenwich la East Lyme, apoi spre nord-est până la Killingly. Construcția autostrăzii redenumite Connecticut Turnpike a început la 17 ianuarie 1955. Proiectată pentru viteze de până la 60 de mile pe oră, această autostradă modernă se întindea de la patru la șase benzi și a fost construită în doar trei ani, la un cost de 464 de milioane de dolari.
În 1956, guvernul federal a început să finanțeze un sistem național de autostrăzi interstatale. După deschiderea Connecticut Turnpike, cea mai mare parte a acesteia a devenit parte a acestui nou sistem național – aprobat de Biroul Drumurilor Publice la 21 august 1957 și desemnat ca Interstate 95 de la New York la East Lyme și apoi Interstate 395 de la East Lyme la Plainfield.
Contribuțiile și veniturile din concesiuni de la cele 14 zone de servicii care au mărginit traseul au acoperit costurile de construcție pentru Connecticut Turnpike. Acesta a fost deschis cu sisteme de bariere de taxare în Greenwich, Norwalk, Stratford, West Haven, Branford, Madison, Montville și Plainfield. Taxa de trecere inițială pentru autoturisme pentru întregul traseu de 129 de mile era de 2,10 dolari, dar congestia și inconvenientele cauzate de opririle frecvente la cabinele de taxare au ajutat la inițierea unei mișcări de succes pentru abolirea acestora. Era colectării taxelor de drum a luat sfârșit pe Connecticut Turnpike în 1985.
.