Mecanism de acțiuneEdit
La om, acidul uric este ultimul pas în calea catabolică a purinelor. Rasburicaza catalizează oxidarea enzimatică a acidului uric slab solubil într-un metabolit inactiv și mai solubil, alantoina, cu dioxid de carbon și peroxid de hidrogen ca subproduse în reacția chimică.
FarmacodinamieEdit
Măsurarea acidului uric plasmatic a fost utilizată pentru a evalua eficacitatea rasburicazei în studiile clinice. În urma administrării a 0,15 sau 0,20 mg/kg de rasburicază zilnic, timp de până la 5 zile, nivelul acidului uric plasmatic a scăzut în decurs de 4 ore și a fost menținut sub 7,5 mg/dl la 98% dintre pacienții adulți și 90% dintre pacienții pediatrici timp de cel puțin 7 zile. Nu a existat nicio dovadă a unui efect de răspuns la doză asupra controlului acidului uric pentru dozele cuprinse între 0,15 și 0,20 mg/kg rasburicază.
FarmacocineticăEdit
Farmacocinetica rasburicazei a fost evaluată atât la pacienții pediatrici, cât și la pacienții adulți cu leucemie, limfom sau alte afecțiuni hematologice maligne. Expunerea la rasburicază, măsurată prin AUC0-24 ore și Cmax, a avut tendința de a crește cu un interval de doze de la 0,15 la 0,2 mg/kg. Timpul mediu de înjumătățire terminal a fost similar între pacienții pediatrici și cei adulți și a variat între 15,7 și 22,5 ore. Volumul mediu de distribuție al rasburicazei a variat de la 110 la 127 ml/kg la pacienții pediatrici și, respectiv, de la 75,8 la 138 ml/kg la pacienții adulți. S-a observat o acumulare minimă de rasburicază ( < de 1,3 ori) între zilele 1 și 5 de la administrarea dozei. La adulți, vârsta, sexul, enzimele hepatice inițiale și clearance-ul creatininei nu au avut impact asupra farmacocineticii rasburicazei. O comparație între studiile încrucișate a arătat că, după administrarea de rasburicază la 0,15 sau 0,20 mg/kg, valorile medii geometrice ale clearance-ului normalizat în funcție de greutatea corporală au fost cu aproximativ 40% mai mici la japonezi (n=20) decât la caucazieni (n=22).
.