În această lucrare, trecem în revistă lucrările empirice recente privind conflictul interpersonal în organizații și, prin încorporarea teoriei anterioare și a multiplelor viziuni disciplinare, dezvoltăm un model cuprinzător al efectelor conflictului intragrup în organizații dintr-o perspectivă contingentă. Luăm în considerare: (1) tipul de conflicte care există; (2) rezultatul organizațional care este prezis sau dorit; (3) aspectul temporal al vieții de grup și al conflictului; și (4) circumstanțele în care apare conflictul și procesele utilizate pentru a-l gestiona care moderează relația conflict-rezultat. Punem în evidență ultimul aspect, factorii moderatori, prin prezentarea unui model conflict-rezultat moderat (COM) care delimitează tipurile de moderatori care influențează relația conflict-rezultat: amplificatori (acele variabile care amplifică relația conflict-rezultat, întărind atât efectele pozitive, cât și cele negative), supresori (acele variabile care slăbesc atât efectele pozitive, cât și cele negative asupra rezultatelor), amelioratori (acele variabile care diminuează efectele negative și cresc efectele pozitive) și exacerbatori (acele variabile care cresc efectele negative ale conflictului și diminuează efectele pozitive). În cele din urmă, prezentăm un model de conflict intragrup constructiv în organizații care delimitează contingențele de care depinde succesul grupului, în ceea ce privește conflictul.
.