Markerii tumorali în cancerul de prostată

Cancerul de prostată este acum al treilea cel mai frecvent cancer la bărbați. Studiile clinice extinse care compară fosfataza acidă, fosfataza alcalină (ALKP) și antigenul specific prostatic (PSA) au arătat că PSA este cel mai sensibil și specific dintre markerii tumorali disponibili pentru cancerul de prostată. Este necesară prudență atunci când se compară rezultatele obținute prin diferite metode de testare, neexistând un standard internațional pentru PSA. În managementul bolii localizate, tratamentul radical poate reduce nivelul PSA la mai puțin de 0,4 ng/ml, rezultate similare putând fi obținute pentru o durată variabilă la pacienții sensibili la retragerea androgenilor. Nivelurile crescute mai mari de 0,4 ng/ml după prostatectomia radicală sunt un indiciu al bolii reziduale. PSA este valoros în monitorizarea tratamentului amânat sau a efectelor manipulării hormonale și oferă o indicație a prognosticului și o avertizare timpurie a recidivei. În cazul bolii metastatice extinse, combinația dintre PSA și ALP reflectă activitatea tumorală. Mai puțin de 15 puncte fierbinți pe scintigramă la prezentare și un PSA mai mic de 10 ng/ml la 3 până la 6 luni de la începerea tratamentului sunt asociate cu o supraviețuire prelungită. Rolul PSA în screeningul populației pentru depistarea precoce a cancerului de prostată este incert; primele rezultate sugerează că acesta poate fi utilizat în combinație cu examenul rectal digital și examinarea ultrasonică a prostatei. Efectul unui nivel de decizie al PSA la 4 sau 10 ng/ml are o influență considerabilă asupra ratei de captare.