Superbacteriile rezistente la antibiotice sunt în creștere și suntem îndemnați să renunțăm la antibiotice ori de câte ori este posibil pentru a limita răspândirea lor. Dar infecțiile bacteriene grave pot fi tratate eficient doar cu ajutorul acestor medicamente.
Atunci când ar trebui să luați antibiotice? Răspunsul simplu, bineînțeles, este atunci când medicul dumneavoastră vă spune să o faceți. Dar există mai multe detalii.
Știm că ratele de rezistență bacteriană urmăresc ratele de utilizare a antibioticelor. Așadar, ca și comunitate, cu cât luăm mai multe medicamente, cu atât este mai probabil să avem superbacterii în viitor. Iar Australia se poate confrunta cu un viitor sumbru în acești termeni.
Mituri și fapte legate de antibiotice
Strategia națională privind rezistența antimicrobiană 2015-2019 a guvernului australian a evidențiat câteva fapte interesante, deși oarecum îngrijorătoare:
– un sondaj realizat în 2014 în rândul lucrătorilor australieni a arătat că 65% dintre aceștia credeau că administrarea de antibiotice îi va ajuta să se recupereze mai repede după o răceală sau o gripă
– 20% dintre oameni se așteaptă la antibiotice pentru infecții virale, cum ar fi răceala sau gripa
– aproape 60% dintre medicii de familie intervievați ar prescrie antibiotice pentru a satisface cererile sau așteptările pacienților
– profilaxia chirurgicală (administrarea de antibiotice înainte sau în timpul unei intervenții chirurgicale pentru a minimiza riscul de infecție) este utilizată în 41% din cazuri, ceea ce este mult mai mult decât cea mai bună practică recomandată, de mai puțin de 5%.
În mod clar, încă nu am înțeles că antibioticele nu omoară virușii responsabili de gripă și de multe răceli comune. Și o majoritate a medicilor adoptă o abordare aparent lipsită de vigilență față de administrarea antibioticelor. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că Studiul național privind prescrierea antimicrobiană din 2013 a arătat că 30 % dintre prescripțiile de antibiotice au fost necorespunzătoare.
Antibioticele sunt medicamente uimitoare care pot preveni vătămări grave și pot împiedica infecțiile să devină fatale. Ele sunt adesea folosite pentru:
– infecții pulmonare, care includ pneumonia bacteriană și pertussis (tuse convulsivă)
– infecții urinare și genitale, dintre care unele se transmit pe cale sexuală
– infecții oculare (conjunctivită)
– ureche, nas și gât (otită, sinuzită și faringită)
– infecții ale pielii (de la impetigo la școlari până la ulcere mai grave ale piciorului diabetic)
– diaree și infecții intestinale mai grave, cum ar fi cele cauzate de Clostridium difficile.
În general, unui pacient i se vor administra antibiotice dacă simptomele sale sunt severe (febră mare sau erupții cutanate, de exemplu, sau dacă inflamația se răspândește în jurul unui focar de infecție); dacă are un risc mai mare de complicații (cum ar fi un pacient în vârstă cu suspiciune de pneumonie); sau dacă infecția este persistentă.
Să fie corect
Pentru a prescrie, medicul face o presupunere educată cu privire la ceea ce ar putea cauza infecția. Aceasta se bazează pe cunoașterea tipului de bacterii care se găsesc în mod normal în aceste cazuri și, dacă este disponibil, pe istoricul pacientului. Dar nu știe cu exactitate ce tip de microb este cauza infecției. În absența unui diagnostic precis, precum și pentru a minimiza riscul potențial pentru pacient, se folosește un antibiotic cu spectru larg pentru a „acoperi cât mai multe baze” posibil.
Până când vom putea dezvolta o tehnologie point-of-care care să poată identifica un microb la cerere, astfel de medicamente cu spectru larg (abordarea grenadei împotriva bacteriilor) reprezintă o opțiune mai bună pentru medici decât medicamentele specifice țintite (un lunetist împotriva superbacteriilor). Dar aceasta din urmă este cea mai bună opțiune pe termen lung pentru pacient și pentru comunitate, deși s-ar putea să nu funcționeze întotdeauna.
O problemă cheie cu antibioticele „grenadă” cu spectru larg este că acestea pot provoca daune colaterale prin uciderea unei mari cantități de bacterii bune. Știm acum că avem aproximativ un kilogram și jumătate de bacterii bune în intestinele noastre care ne ajută să digerăm alimentele. De asemenea, ele „înghesuie” potențialele infecții urâte cauzate de bacteriile rele.
Există cazuri în care pacienții care iau antibiotice ajung să aibă diaree, afte (o infecție vaginală cauzată de Candida care se dezlănțuie atunci când bacteriile protectoare sunt anihilate) sau infecții urâte, cum ar fi Clostridium difficile, care pot duce la colită severă.
Și devine și mai rău: un studiu danez recent, care a urmărit mai mult de un milion de pacienți, a descoperit o asociere între frecvența utilizării antibioticelor și diabetul de tip II, generând un interes considerabil în mass-media. Acesta a constatat că persoanele care au primit mai mult de patru cure de medicamente pe parcursul a 15 ani au avut cu 53% mai multe șanse de a dezvolta diabet.
Desigur, există corolarul cauză-efect. Este posibil ca persoanele care se îndreptau deja spre boală să fi fost pur și simplu mai puțin sănătoase, mai predispuse la infecții și, prin urmare, să fi avut mai multe vizite la medic pentru a primi antibiotice. Studiul a arătat o asociere între antibiotice și diabet, nu o cauzalitate.
Deci, unde ne situăm acum? Amintiți-vă că infecțiile bacteriene pot ucide, iar antibioticele salvează vieți, așa că, dacă vă simțiți cu adevărat strâmb, mergeți la medicul dumneavoastră și urmați-i sfatul. Dar, de asemenea, gândiți-vă de două ori. Dacă sunteți răcit rău sau credeți că aveți gripă, amintiți-vă că acest lucru se poate datora unei infecții virale. Iar folosirea antibioticelor ar putea să vă facă mai mult rău decât bine pe termen lung.
Realul schimbător de joc în toate acestea va fi un diagnostic „tricorder” care poate identifica un microb la fața locului. Cu o astfel de tehnologie, un medic ar putea prescrie medicamentul potrivit, de prima dată, la timp. Așadar, fiți raționali în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și haideți să rămânem cu ochii pe acest premiu.
.