Apoi, organizații de servicii SIDA conduse de albii, vechi de zeci de ani, au decis brusc să preia o mare parte din activitatea pe care noi o desfășuram deja cu succes, ca organizație LGBTQ de culoare, o organizație start-up condusă de un lider autohton. Acest lucru pune sub semnul întrebării motivul de bază și puritatea intenției lor. De ce să nu sprijinim activitatea pe care o desfășoară BlaqOut? Ar putea fi atât de hotărâți să „mute acul” (jargonul retoric folosit adesea pentru a sugera că alte organizații nu au capacitatea pe care o ai tu de a face munca, chiar dacă o fac cu succes) încât să facă acest lucru cu riscul de a deteriora relațiile, de a provoca diviziuni și de a dubla eforturile? Se pare că da. Dar nu este de mirare de ce: HIV înseamnă mulți bani. Prevenirea, îngrijirea medicală, sănătatea comportamentală, locuințele, managementul de caz – toate acestea se adaugă la o mulțime de fonduri.
Nu numai atât, dar persoanele de culoare (de orice orientare sexuală) sunt în mod vizibil absente din cele mai înalte poziții de conducere din fiecare organizație LGBTQ majoră din Kansas City – de la agențiile de asistență medicală la asociațiile de afaceri și organizațiile civice.
Megan Ming Francis, Ph.D., profesor asociat vizitator de politici publice la Școala Kennedy a Universității Harvard, numește acest tip de invadare „capturarea mișcării”. În acest proces, finanțatorii sau colaboratorii își valorifică resursele pentru a exercita presiuni și influență asupra procesului decizional al grupurilor sau mișcărilor de negri, spune Ming, care este afro-americană.
Acest cadru expune dezechilibrul de putere dintre cei care au resurse și cei care au nevoie de ele. Finanțatorii și colaboratorii albi se folosesc de dezechilibrul de putere pentru a-și avantaja propriile agende, pentru a controla sau coopta mișcările pentru justiție rasială care se nasc, sau chiar pentru a suplini conducerea autodeterminată din organizațiile de bază emergente.
Peste a fi lipsiți de respect și condescendenți, ei nu reușesc să ne prețuiască munca și contribuția și își supraevaluează propria intenție și prezență în acest spațiu. Din toate indiciile, retorica exprimată frecvent și cu voce tare despre incluziunea semnificativă este goală pe față. Atunci când limbajul de mascare a bunăvoinței comunității este înlăturat, rămânem cu o încercare transparentă de a consolida relația colonială existentă și de a submina puterea, impulsul și vocea mișcării. Faptul că acest lucru se întâmplă prin intermediul personalului lor de culoare din prima linie este și mai deranjant.
Fondatorul Charles Stephens de la Counter Narrative Project, cu sediul în Atlanta, care construiește puterea în rândul bărbaților gay de culoare, a spus-o cel mai bine într-un articol din 2015 din Georgia Voice: „Multe dintre aceste aceleași figuri, lipsite de viziune și angajament, obțin locuri de muncă în programe în cadrul organizațiilor de servicii SIDA doar pentru a deveni birocrați fără suflet. În aceste poziții, înălțate datorită platformei lor, recompensate datorită conformării și asimilării lor, ei obțin locuri la mese unde sunt fixați mai degrabă pe puterea pozițională decât pe impactul asupra comunității. Fără nicio responsabilitate față de o circumscripție comunitară, ci doar față de finanțatorii și șefii lor, ei devin extensii, dacă nu chiar simboluri uimitoare, ale sistemelor care au nevoie disperată de a fi reformate.”
După toate acestea, această formă de binefacere a albilor este o formă de ștergere și, așa cum ne-a spus Dr. King, un adevărat impediment pentru autodeterminarea negrilor. Acest model trebuie să dispară!
Apelăm toți aliații, fie ei individuali sau organizaționali, să fie mai circumspecți în abordarea lor de a lucra cu comunitatea LGBTQ de culoare. Credeți sau nu, noi știm cum să ne conducem și să avem grijă de noi înșine. Iar dacă nu sprijiniți acest efort și munca pe care organizațiile noastre o fac deja, atunci ceea ce vreți cu adevărat este controlul.