Fiziologul britanic Robert Edwards, ale cărui lucrări au dus la apariția primului „bebeluș de eprubetă”, a primit premiul Nobel pentru medicină în 2010 pentru dezvoltarea fertilizării in vitro (FIV), o descoperire care a ajutat milioane de cupluri infertile din întreaga lume să aibă copii.
Robert Geoffrey Edwards s-a născut în septembrie 1925. După ce și-a terminat educația primară la Manchester Central High School, a studiat la University College of North Wales (UCNW) din Bangor, dar în curând și-a dat seama că nu era interesat atât de plante, cât mai degrabă de reproducerea animalelor și s-a făcut transferat la Departamentul de Zoologie, primind diploma de licență în 1951 de la UCNW. În 1962, aceeași instituție i-a oferit diploma de doctor în științe. După ce a lucrat timp de 1 an la California Institute of Technology, a obținut un post de 5 ani la National Institute for Medical Research din Londra. A studiat apoi la Institutul de Genetică Animală, Universitatea din Edinburgh, și a obținut doctoratul în 1955. În 1963, s-a alăturat Universității Cambridge. În 1968, a asistat la o prelegere la Royal Society of Medicine din Londra, ținută de Patrick Steptoe, un ginecolog, care descria laparoscopia, o tehnică chirurgicală care putea oferi acces la ovare, permițând prelevarea de ovule pentru a fi fertilizate in vitro. Colaborarea lor a început în 1968 și, 10 ani mai târziu, s-a născut Louise Brown. În 1968, a reușit să realizeze fertilizarea ovulului uman în laborator și a început să colaboreze cu Patrick Steptoe. Edwards și Steptoe au înființat Clinica Bourn Hall din Cambridge, primul centru din lume pentru terapia FIV. Steptoe a fost directorul medical al acestuia până la moartea sa, în 1988, iar Edwards a fost șeful de cercetare al acestuia până la pensionare. Ginecologi și biologi celulari din întreaga lume s-au pregătit la Bourn Hall, unde metodele de FIV au fost perfecționate continuu. Edwards a dezvoltat medii de cultură umană pentru a permite fertilizarea și cultivarea embrionară timpurie, în timp ce Steptoe a folosit laparoscopia pentru a recupera ovocite de la pacientele cu infertilitate tubară. Nașterea lui Louise Brown, primul „copil eprubetă”, în iulie 1978, a anunțat începutul unui nou domeniu al medicinei.
Robert Edwards a fost membru fondator al ESHRE și a devenit primul președinte al Societății în 1985. În anul următor, sub impulsul și conducerea sa, ESHRE a publicat primul număr al revistei sale, Human Reproduction, cu el în calitate de editor, rol pe care l-a continuat timp de 15 ani.
Profesorul Edwards a fondat, de asemenea, revista „Reproductive Bio Medicine Online” în 2000 și a publicat-o independent timp de 10 ani. După ce a dezvoltat-o și i-a asigurat locul printre cele mai importante reviste din domeniul medicinei reproductive, a început să predea frâiele revistei în 2009, devenind Editor Emerit al RBM Online. În 2010, Elsevier a devenit editorul acestei reviste.
Surâsul de pe fața a milioane de cupluri fără copii din întreaga lume este o dovadă suficientă a importanței descoperirii FIV. Fraternitatea tehnicilor de reproducere artificială va fi în unanimitate de acord că acest premiu Nobel este binemeritat pentru curajoasa descoperire în domeniul infertilității, care s-a răspândit acum de la Bourn Hall, Marea Britanie, în toate colțurile lumii.
ISAR îl felicită din toată inima pe profesorul Edwards pentru cea mai distinsă recunoaștere a realizărilor sale în medicină.
.